O investigație științifică recentă, desfășurată pe culturi de celule provenite de la oameni și rozătoare, a scos la iveală potențialul impact negativ al unor substanțe chimice regăsite în dezinfectanții casnici, produsele adezive și textilele utilizate la fabricarea mobilierului asupra celulelor cu rol de suport din creier, în fazele esențiale ale dezvoltării acestuia, informează Descopera.ro.
Echipa de cercetare condusă de Erin Cohn, biolog molecular la Universitatea Case Western Reserve din Ohio, a pornit de la un grup de 1.823 de compuși cu toxicitate necunoscută prezenți în mediul înconjurător și a identificat două clase de substanțe chimice care, în condiții de laborator, au provocat moartea sau au inhibat maturarea oligodendrocitelor, un tip de celule cu funcție de susținere a sistemului nervos.
Oligodendrocitele îndeplinesc un rol esențial în creier, înfășurându-se în jurul celulelor nervoase și formând un strat izolator care facilitează propagarea rapidă a impulsurilor nervoase.
Prima clasă de compuși chimici identificată ca fiind potențial dăunătoare a fost cea a compușilor cuaternari, prezenți într-o gamă variată de produse, de la spray-uri și șervețele dezinfectante până la pasta de dinți și apa de gură. Deși rolul lor este de a neutraliza bacteriile și virușii, acești compuși pot fi ingerați sau inhalați accidental în caz de utilizare necorespunzătoare sau în încăperi slab ventilate.
Cea de-a doua categorie de substanțe chimice vizată de studiu a fost cea a organofosfaților, utilizați ca agenți ignifugi și prezenți în mod obișnuit în textile, produse adezive și articole de uz casnic, cum ar fi piesele de mobilier și aparatura electronică.
Acești compuși se pot regăsi în aerul din spațiile interioare în care ne petrecem o mare parte din timp. Datorită solubilității lor în grăsimi, organofosfații pot pătrunde în organism prin intermediul pielii și pot ajunge la nivelul creierului.
Cu toate acestea, specialiștii nu sunt extrem de îngrijorați de concluziile acestui studiu de laborator, în cadrul căruia celulele și rozătoarele au fost expuse la concentrații mai mari decât cele întâlnite în mod obișnuit de oameni și în moduri care nu reflectă cu fidelitate modul în care indivizii intră în contact cu aceste substanțe chimice.
Totuși, cercetările actuale se concentrează asupra efectelor pe care acești compuși le pot avea asupra sănătății umane, iar un studiu a constatat că, în timpul pandemiei, concentrațiile de compuși cuaternari din sângele oamenilor au fost de două ori mai mari comparativ cu perioada anterioară, cel mai probabil din cauza utilizării excesive a dezinfectanților.
În cadrul cercetării lor, Cohn și colaboratorii au analizat probe de urină prelevate de la copii cu vârste cuprinse între 3 și 11 ani, colectate în perioada 2013-2018 în cadrul National Health and Nutrition Examination Survey, un studiu desfășurat de CDC în Statele Unite.
Rezultatele au arătat că aproape toți cei 1.763 de copii incluși în studiu aveau BDCIPP prezent în urină, iar cei cu concentrațiile cele mai ridicate prezentau un risc de două până la șase ori mai mare de a manifesta efecte adverse asupra dezvoltării neurologice, cum ar fi tulburări motorii sau nevoia de asistență educațională suplimentară, comparativ cu cei cu un nivel scăzut de expunere.
Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în prestigioasa revistă științifică Nature Neuroscience.




