Exemple de omografe

Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar care se pronunță diferit și au sensuri diferite. Iată câteva exemple de omografe în limba română:

„căi” (plural de la „cale”) și „căi” (forma de la verbul „a căi”):

1. • „Aceste căi sunt periculoase.”

   • „Trebuie să te căi pentru greșelile tale.”

„dare” (substantiv) și „dare” (forma de la verbul „a da”):

1. • „La începutul fiecărui an, este necesară darea de seamă.”

   • „Sper că dare toți banii la timp.”

„lapte” (substantiv) și „lapte” (forma de la verbul „a lăpta”):

1. • „Beau lapte în fiecare dimineață.”

   • „Iubesc să văd cum lapte vacile în grajd.”

„masa” (substantiv) și „masa” (forma de la verbul „a măsura”):

1. • „Așază-te la masă și mănâncă.”

   • „Mă interesează cât cântărește, așa că voi masa pachetul.”

„mori” (forma de la verbul „a muri”) și „mori” (plural de la „moară”):

1. • „Nu mori încă, mai ai multe de făcut.”

   • „Am vizitat multe mori de vânt în vacanță.”

„novaci” (nume propriu de localitate) și „novaci” (plural de la „novac”, un pește):

1. • „Mergem la Novaci în weekend.”

   • „Pescuim novaci în Dunăre.”

„pantă” (substantiv) și „pantă” (forma de la verbul „a pănta”):

1. • „A urcat pe o pantă abruptă.”

   • „Cum pantă muzica ta în public?”

„tare” (adjectiv) și „tare” (adverb):

1. • „Acesta este un zid tare.”

   • „Râde tare la glumele lui.”

„vis” (substantiv) și „vis” (forma de la verbul „a visa”):

1. • „Am avut un vis frumos.”

   • „Trebuie să îți urmezi vis-ul.”

„vor” (forma de la verbul „a vrea”) și „vor” (forma de la verbul „a vorbi”):

1. • „Vor să meargă la mare.”

   • „Nu știu cum vor în public.”

Aceste exemple de omografe demonstrează cum cuvinte scrise identic pot avea pronunții și sensuri diferite în funcție de contextul în care sunt utilizate.